Despre mine

luni, 26 septembrie 2011

Zu: De ce am renuntat la Gradinita Disney

Zu: De ce am renuntat la Gradinita Disney: Dupa cum am mai spus, schimbam gradinita. De ce o schimbam, eh, asta este alta poveste, pe care va rog sa o cititi si sa o dati mai departe,...

miercuri, 21 septembrie 2011

De ce eu, de ce mie?

Am ajuns sa ma intreb de ce mi se intampla mie asta? De ce eu? Ce am facut sau ce nu am facut? De trei zile plang neintrerupt. Ochii mei nu se mai usuca si lacrimilor nu le mai e jena sa iasa nici la birou de fata cu colegii, nici de fata cu prietenii, nici cand vorbesc la telefon...pur si simplu curg...ca un izvor nesecat. Deja ma intreb dc cei din jur nu au inceput sa ma creada nebuna (sau poate asta vor sa-mi comunice colegii care ma ignora si ma lasa cuminte cu lacrimile mele). Incerc sa muncesc, sa citesc, sa ma uit la tv, sa ma plimb, sa vorbesc cu prietenii, dar orice as face lacrimile mele nu vor sa se opreasca. Eu stiu de ce plang, numai ca nu mai stiu cat voi continua sa o fac. Stiu ca lacrimile nu sunt o solutie, dar nu stiu cum altfel sa-mi strig durerea ce mi-a cuprins inima. Cateva luni, cat a fost vara, soare, cald si frumos, am reusit sa le stapanesc...dar acum nu le mai pot opri. Nu mai stiu ce sa fac si pe ce drum sa apuc. Stiu ca ar tb sa fac niste schimbari majore, drastice si decisive in viata mea, dar uite ca nu ma pot opri din plans ca sa pot sa-mi pun si gandurile bune cap la cap. Deocamdata nu sunt nebuna si mai am ceva minte intreaga, dar tare simt ca ma copleseste durerea si ca o sa o iau razna daca ma mai tine mult asa. Si da...stiu ca scriu numai lamentari si vaicareli pe blog, dar e singurul mod in care simt ca mai las din durerea de pe umeri, asa ca .....atunci cand voi avea mai multe lucruri vesele decat triste de povestit, probabil se va inveseli si blogul meu.

Cum e posibil?

......sa urasc si sa iubesc pe cineva in acelasi timp? urasc tot ce nu face, urasc ignoranta si nepasarea si iubesc tot ce face, fiecare zambet si vorba buna, fiecare privire, orice gest. Cum sa fac sa scap de sentimente? Cum sa ma vindec de iubire?

luni, 19 septembrie 2011

In ultima vreme......am visat :)

Nu sunt o blogerita foarte activa. Adica sunt activa la citit blogurile altora, dar f lenesa la scris pe pagina mea. Deseori ma asez sa scriu dar intai citesc ce au scris ceilalti si uite asa ma las furata de randurile comice sau triste, pline de informatii si noutati si.....timpul zboara si imi dau seama ca nu mai are rost sa scriu eu niste...nimicuri. Cu toate astea, poftim...azi e ziua in care m-am hotarat sa scriu :). Asadar, ce fac in ultima vreme:
1. Citesc Quo Vadis. E una din cartile ce fac parte din literatura recomandata pentru liceu, daca nu ma insel; la momentul acela, adica in liceu, am incercat sa o citesc si nu mi-a placut deloc; acum, citesc de cateva zile si nu ma mai pot desparti de ea. Imi place, m-a prins, sunt la pagina 210 din 500 si abia astept sa ma duc in pat si sa citesc din nou :). Intotdeauna am citit mai multe carti in paralel. Nu stiu de ce, pur si simplu asa imi vine, asa imi place si ca atare...asa fac, drept urmare mai am de terminat si o carte f draguta si interesanta, "Rugaciuni catre tineri"- Marius Iluca; o carte usor religioasa dar care cuprinde adevarul dureros in care traim: societatea "murdara" in care traim si care i-a determinat pe tineri sa se indeparteze de tot ceea ce inseamna valoare, moralitate, crestinism.
2. Calatoresc - prin locuri in care mi-am dorit intotdeauna sa ajung si nu am avut ocazia: prin padurile, dealurile, campiile si muntii tarii noastre. De ceva vreme am inceput sa-l descopar pe Dumnezeu. Am inceput sa ma regasesc in rugaciune, in biserica si am inceput lungul drum de a-L cauta pe El ca sa ma gasesc pe mine si asa am ajuns in randul unui grup de oameni, unii mai tineri, altii mai trecuti, care cauta acelasi drum si aceeasi liniste si impreuna incercam sa vizitam si sa ne rugam in cat mai multe din manastirile si locasurile de cult din tara noastra, prilej cu care am vazut si peisaje si locuri minunate, mirifice, adevarate creatii divine, de care habar nu aveam ca exista. La inceput am fost reticenta si am crezut ca in astfel de pelerinaje merg numai oameni.......sa zic....habotnici; mare mi-a fost mirarea sa aflu ca nu e deloc asa; sunt oameni normali, cu meserii si indeletniciri normale, unii foarte, foarte tineri (lucru ce m-a facut sa-mi fie rusine de gandurile mele- mereu am zis ca sunt prea tanara sa am timp de biserica, rugaciune, sa ma gandesc la sufletul meu si am presupus ca la batranete va fi mai potrivit sa fac asta, dar uite ca tinerii pe care i-am intalnit mi-au dat o lectie; ei au grija de sufletele lor inca de pe acum si nu asteapta batranetea, de care oricum nu suntem siguri) si oamenii astia au timp si de munca, internet, televizor, distractie, concediu, plimbari...dar si de pelerinaje si rugaciuni.
3. Incerc sa mananc sanatos (si oarecum ditetic). Am declarat razboi tuturor alimentelor super-procesate, cu chimicale si potentiatori, cu ingrediente suspecte si artificiale. Incerc ca tot ce mananc sa fie ...home made. Pui, vita, peste - toate gatite in casa (desigur mai light caci tare mi-ar prinde bine si sa scap de cateva kg), legume cat cuprinde, paine...mai rar si cat mai naturala, dulciurele....mai rar spre mai deloc (tough, soooo tough!!!) si desigur reducerea drastica a cantitatii de fructe (sunt o mare, mare consumatoare de fructe, in special seara si am aflat cu stupoare ca....fructele dupa ora 16 ingrasa !!!!!! :(( :(( :((   Mda...si dc nici fructe nu mai am voie,,,,ma "umflu" de iaurt- recomandarea medicului si sper sa reusesc dc nu sa mai slabesc macar sa ma detoxific si sa ma mentin pe linia de "macat cat de cat sanatos".
4. Merg la medic. Da...asta nu e o activitate chiar placuta, dar...pare ca e necesara. Din fericire analizele si testele duc spre bine si sper ca la vizita la medic de poimaine, cand vom pune pe masa toate analizele, testele si istoricul meu medical de pana acum, sa dea Dumnezeu sa fie bine si sa am niste vesti bune legate de sanatatea mea. Oricum am aflat niste lucruri importante (de altfel le stiam dar ......le ignoram, spunandu-mi mereu ca medicii exagereaza): control la medicul ginecolog cel putin de 2 ori pe an, papanicolau macar o data pe an, test HPV la circa 3 ani si mers la medic pt orice semn de boala, oricat de mic si evitarea automedicatiei!!
5. VISEZ!! mereu, mereu, mereu......in somn sau cu ochii deschisi, ziua si noaptea, oricand, oricum si in orice conditii eu ....visez! :)  La o lume mai buna, la pace, la dragoste, la lucruri bune si frumoase........si uneori, printre visele mele...mai si plang, dar...imi trece repede (mai repede ca altadata) si iarasi ....sper si visez! :)

luni, 5 septembrie 2011

".....totusi este trist in lume!"

M-am saturat sa fiu mereu prietena trista, cea care are o groaza de probleme si tristeti, prietena care are mereu nevoie de ajutor si de un umar pe care sa planga, cea pe care tb mereu sa o compatimesti si sa-i spui o vorba buna, sa o inveselesti si sa o opresti din plans. Asa ma vad eu, in fata prietenelor mele. E adevarat ca incerc cu toate fortele mele si cu toata dragostea sa fiu o prietena buna si chiar am crezut multa vreme ca imi iese, dar acum, de ceva vreme, m-am privit cu un ochi mai critic si am realizat cele scrise mai sus. Rareori imi sun prietenele sa le spun: hey, uite ce fericita sunt ca mi s-a intamplat cutare lucru! fii fericita alaturi de mine! De cele mai multe ori le sun sa le spun ca sunt trista, asa ca tare ma gandesc ca or fi observat si ele lucrul asta si s-or fi saturat si ele sa fiu mereu cea care are nevoie de ajutor si alinare. Ca sa nu mai spun ca atunci cand ele sunt triste si sufera....ma simt atat de neputincioasa si impietresc in fata lacrimilor lor, nestiind ce sa spun si cum sa le sfatuiesc exact. Ma gandesc ca o astfel de relatie nu e foarte corecta si ca ar tb sa incerc sa le ofer mai multa bucurie si mai putin tristete, sa incerc sa le inveselesc si eu pe ele nu sa am mereu nevoie sa fiu inveselita. Dar.......cum sa fac asta? Cum sa fiu eu fericita ca sa le pot oferi si celorlalti mai mult?