Oooo, da.....nu as fi crezut, dar acum stiu si pot sa jur, cu mana pe inima, pt oricine nu ma crede, uneori dragostea poate fi atat de.....nemiloasa,dura, crancena, rea, urata, afurisita, mincinoasa, absurda, prefacuta, marsava si poate face atat de mult rau si oricat incerci sa o alungi, sa scapi de ea, sa o ignori, sa o amagesti, sa te faci ca nu o vezi, sa o abandonezi intr-un colt de inima, sa o schimbi cu alta, sa te faci ca nu mai stii ca e acolo, sa te ascunzi, sa fugi, sa tipi, sa razi, sa plangi, sa o implori sa plece, sa o ranesti, sa o urasti......orice ai face tot vine, nici nu simti cand si se lafaie in toata pufosenia, moliciunea si caldura sufletului tau, se instaleaza comod si incepe sa te toace, sa nu te lase sa dormi, sa muncesti, sa te distrezi, sa te rogi, sa fii tu insuti, sa primesti alta dragoste, sa faci lucruri obisnuite si care iti plac, nu-ti da liniste, te seaca de puteri, te scoate din minti, te face sa te porti ca un nebun, ca un om fara speranta si sa-ti faca rau, mult, mult rau...cat de mult poate si atunci da....chiar simti ca dragostea poate sa te omoare!!!
Si din versurile ce-mi zburau cu drag prin minte cu ceva vreme in urma:
Cobori în jos, luceafar blind,
Alunecind pe-o raza,
Patrunde-n casa si în gând
Si viata-mi lumineaza!
Alunecind pe-o raza,
Patrunde-n casa si în gând
Si viata-mi lumineaza!
acum nu mi-au ramas decat:
- "Ce-ti pasa tie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?
Dac-oi fi eu sau altul?
Traind în cercul vostru strimt
Norocul va petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor si rece."
Norocul va petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor si rece."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu